Wir gehen hinein in die Woche, die uns dem Leiden und dem Sterben Jesu nahe bringt. In diesem Jahr wird uns für die Predigt am Palmsonntag die Salbung Jesu in Betanien zu bedenken gegeben. Während die Mächtigen in Politik und Religion seinen Tod planen, setzt eine namenlos gebliebene Frau aus seiner Umgebung ein Zeichen, indem sie ihn salbt. Was soll das – so wird gefragt und kann auch uns fragen lassen: Ein gutes Werk – eine prophetische Tat – ein Hinweis auf sein kommendes Begräbnis – Vergeudung – das Beispiel einer tiefen Zuneigung und Liebe ? Was immer es bedeutet – Jesus hat es nicht nur hingenommen, sondern anerkannt mit seinem Wort: Wo das Evangelium gepredigt wird in aller Welt, da wird man auch das sagen zu ihrem Gedächtnis, was sie getan hat. (Mk 14,9)
Intrăm în săptămâna care ne apropie de suferința și moartea lui Isus. Anul acesta, predica de Duminica Floriilor ne invită să medităm la ungerea lui Isus în Betania. În timp ce puterile din politică și religie îi plănuiesc moartea, o femeie din anturajul său, a cărei identitate a rămas necunoscută, dă un semn prin faptul că îl unge. Ce înseamnă asta – așa se întreabă și ne poate face și pe noi să ne întrebăm: O faptă bună – un gest profetic – un indiciu al înmormântării sale viitoare – risipă – exemplul unei afecțiuni și iubiri profunde? Orice ar însemna – Isus nu numai că a acceptat-o, ci a și recunoscut-o prin cuvântul său: Oriunde va fi propovăduit Evanghelia în toată lumea, se va spune și ceea ce a făcut ea, în amintirea ei. (Mc 14,9)
