Biserica Evanghelică se redeschide pentru vizitatori începând cu 26 septembrie 2020. Cu această ocazie poate fi vizitată și expoziția ”Fetzenbilder / Imagini din petice” a artistei Lilian Theil.

În timpul vizitei se respectă regulile de distanțare și traseele de deplasare indicate. Purtarea măștii de protecție este obligatorie.

Lilian Theil s-a născut în anul 1932 la Brașov. A absolvit cursurile liceului ”Principesa Elena”. În anul 1952 a fost exmatriculată de la Academia de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din București din cauza ”originii nesănătoase”. În același an a fost evacuată de la domiciliu cu întreaga familie.
A reluat activitatea artistică imediat după 1989. Prin folosirea materialului textil dorește să atragă atenția asupra consumului exacerbat al societății actuale care ”cumpără și aruncă fără discernământ”.
Important pentru mine este să transmit gândurile, ideile și sentimentele mele. Pentru aceasta sunt utile cuvântul, muzica, pensula și culoarea, chiar și cârpele, acul și ața.
Creațiile artistei Lilian Theil au fost expuse în numeroase galerii din România și Germania și se regăsesc în număr mare în colecții particulare.

Ich bin im Jahre 1932 in Kronstadt geboren, wo ich das Gymnasium besucht und abgeschlossen habe. Im Jahre 1952 wegen ”ungesunder Herkunft” von der Kunstakademie ”Nicolae Grigorescu” in Bukarest ausgeschlossen und zusammen mit der ganzen Familie evakuiert.
Mit der künstlerischen Arbeit habe ich zwei Wochen nach der Revolution 1989 wieder begonnen. Die Textilien bevorzuge ich, da ich kein Freund der “Wegwerf-Gesellschaft” bin.
Es kommt mir zu allererst auf die Mitteilung meiner Gedanken und Erfahrungen an, und das lässt sich durch Worte, Pinsel und Farbe, Lieder und Texte und sogar mittels Fetzen, Nadel und Zwirn tun.

Lilian Theil was born in Brașov, Transylvania, where she attended and graduated the local high-school. She was excluded from the Art Academy in Bucharest, in 1952, due to the so-called “unhealthy descendence” and also evacuated from her home. She restarted her artistic work two weeks after the 1989 revolution. She preferes using textiles because she is “no friend of the throwaway society”.
It is important to me to share my thoughts and experiences. Such thing can be achieved by the means of words, paint and brush, songs and texts and even with scraps, needle and thread.